Traducere de Octavian Cocoş
Cată-n oglindă chipul ce-l zăreşti
Din el un altul trebuie s-apară;
Dar dacă tu refuzi să-l primeneşti
Înşeli o mamă, umileşti o ţară.
Căci care pântec mândru, fără rod,
N-ar vrea să-i pui sămânţa în pământ
Şi ce bărbat nu şi-ar dori un plod
Doar pentru-a fi un egoist mormânt?
Eşti o oglindă pentru mama ta,
Căci tinereţea-şi vede negreşit;
La fel şi tu, când riduri vei avea,
Vârsta de aur vei privi uimit.
Dar când trăieşti şi nu ai procreat,
Atunci mori singur şi de toţi uitat.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.